Month: August 2012
Viata.
Legaturile se fac si se desfac, asta-i viata. Intr-o dimineata, unul ramane si celalalt pleaca, fara sa stii intotdeauna de ce. Nu pot sa-i dau totul celuilalt avand aceasta sabie a lui Damocles deasupra capului. Nu vreau sa-mi cladesc viata pe sentimente, pentru ca sentimentele se schimba. Sunt fragile si nesigure. Le crezi profunde si cand colo sunt supuse unei fustite care trece, unui zambet amagitor. Imi plac cartile, caci cartile vor fi mereu aici. Si apoi…oameni care se iubesc pentru toata viata, eu nu cunosc….
Noaptea asta visez frumos.
Seara de august…E asa de liniste…Parca prea liniste…Ganduri legate de trecut, idei despre prezent si imagini despre viitor imi trec prin minte…Incerc sa las trecutul acolo unde ii e locul.Cat despre viitor, as vrea sa uit ca exista viitor.Mereu pun raul in fata si ma gandesc la fel si fel de planuri in caz ca ceva nu merge conform planurilor.Nu stiu cat de bine fac cu chestia asta.De cele mai multe ori nu e asa de rau precum imi inchipui…As vrea sa traiesc doar in prezent si sa uit de ziua de maine, sa nu mai conteze ce va fi. Ma gandesc ca gandesc totul prea rational…Nu pot lasa ceva cernut doar prin suflet.Ratiunea intervine tot timpul si imi aminteste ca viata nu e tot timpul roz.De fapt nici nu ii inteleg pe cei care vad doar partea plina a paharului…Mi se par mai degraba naivi decat optimisti.Obstacolele si poverile sunt inevitabile, dar te intaresc si te aduc cu picioarele pe pamant cum niciun profesor sau oricine altcineva nu va reusi vreodata. Nu ai cum sa intelegi o anumita situatie pana nu ai trecut prin ea.Mi se pare fatarnic sa ii spui cuiva ca il intelegi cand tu, din globul tau de cristal, nu ai simtit nici macar o secunda ceea ce a simtit persoana respectiva.Cum poti intelege ceva ce ai vazut doar obiectiv, nu ai simtit pe propria piele?Poate din compasiune zici asta…Dar gandeste-te ca cel caruia i-o spui nu va crede nici macar un moment ca tu il intelegi sau stii prin ce trece.
Am nevoie de rabdare…de liniste…de cineva sa ma sustina atunci cand zbor pe cerul viselor…In miez de noapte, inconjurata de ritmul calm si cald al unei melodii, dau frau liber sufletului meu. O sa ma cuibaresc in pat si o sa il las sa zburde, sa vada viata in roz, sa fie fericit.Am dat la o parte valul melancoliei si mi-am pus ochelari cu lentile roz.Noaptea asta visez frumos.
Nu poti face viata mai lunga insa o poti face mai lata, deci sa traim din plin!
În general ideea de viaţă se rezumă la goana după fericire… Majoritatea îşi “pierd” vremea încercând să afle o “formulă” a fericirii, o oarecare cale pentru a fi fericiţi. Îşi aşează în faţă un model de fericire la care vor să ajungă, un model care de obicei se rezumă la dragoste, bani şi sănătate. Fericirea nu e aceeaşi pentru toţi. Unii îşi văd fericirea în viaţă de noapte, alcool şi dezmăţ( mai des întâlnite sub noţiunea de distracţii), alţii nu cer altceva decât să iubească şi să fie iubiţi, unii doresc mântuire şi viaţă veşnică, etc… cei mai mulţi spun că ar fi fericiţi dacă ar avea (mai) mulţi bani. Aici este un punct important de notat, noţiunea de avere a devenit clar aproape sinonimă cu fericirea. “Visul american” este imaginea fericirii pentru tot mai mulţi, însă, este oare corect?
Eu cred că cei cu adevăraţi fericiţi sunt cei care se abat de la această goană şi încearcă să se bucure de orice, pentru că, niciodată nu ştii ce te face cu adevărat fericit până nu ai acel ceva…
Fericirea vine din lucruri marunte!
Sustin asta cu tarie asa cum sustin si ca banii nu aduc fericirea, ci doar o intretin intr-o oarecare masura. De ce? Pentru ca apreciez orice lucru marunt care mi se intampla. Am invatat sa ma bucur pentru orice nimic, atunci cand am vazut ce inseamna greul, si mi-am dat seama ca in orice secunda, tot ce-a fost frumos o data, poate sa nu mai fie.
Ma bucur cand vad un bunic cu nepotul de mana, ma bucur cand vad o batrana ajutata de un tanar, ma bucur cand vad copiii in parc sau alergand dupa, porumbei, ma bucur cand vad o mama cu fiica impreuna in oras la cumparaturi, ma bucur sa intalnesc oameni deschisi la minte.
Ma bucur cand vad oameni fericiti, culori, prosperitate, progres, fericirea de pe chipul unui copil ce-a primit o acadea, sau cand lumea apreciaza ceea ce fac altii pentru ei.
Insa, as vrea sa vad mai multa bucurie, fericire si implinire. Merita oare o viata atat de scurta sa fie traita pe fuga? Sa fim “blocati” mereu intre o pauza de masa si plata unei facturi sau o fuga la piata?
Sunt de parere ca nu poti face viata mai lunga insa o poti face mai lata, deci sa traim din plin!
Asteptari desarte.
Uneori ma simt asa de singura…Degeaba imi spun toti ca imi sunt prieteni si toti ma asigura ca sunt acolo pentru mine.Pana la urma sunt tot singura. M-am cam saturat de superficialitate.Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt asa de superficiali incat nu sunt capabili sa isi tina nici cele mai mici promisiuni.Oamenii sunt impartiti in doua categorii.Cei ce promit si cei ce asteapta ca cei care le-au promis ceva sa se tina de cuvant.Eu inca astept ca cei care mi-au promis ceva sa se tina de cuvant.Prefer de o mie de ori faptele in locul vorbelor.Pentru ca oamenii nu mai stiu sa isi respece cuvantul dat. Poate ca ma supar degeaba din cauza unor cuvinte care nu ar trebui sa ma afecteze in mod normal.Insa nu sunt genul care sa isi dea cuvantul intr-o situatie pe care nu o poate respecta.Si inca astept acelasi lucru de la cei din jurul meu.
Poate ca sunt prea idealista in ceea ce priveste viata.Inca invat jocul vietii.Inca astept ca unii oameni sa imi inteleaga anumite gesturi.Desi poate astept degeaba.Viata e asa nedreapta…iti fura cele mai dragi persoane de langa tine.Te lasa doar cu amintiri si cu regrete.Te gandesti ca poate puteai face mai mult si ca daca faceai mai mult, lucrurile nu stateau asa acum…Insa sunt doar ganduri desarte, menite sa te chinuie si sa iti reaminteasca a mia oara ca viata nu e asa de roz pe cum iti imaginai…
Poate o sa fie mai bine…poate…
Nimic.
Ma balansez intre ganduri contrare. Vreau sa-ti cer totul sau nu vreau nimic. Dragostea noastra e cel mai important lucru de pe pamant si, orice am face, orice decizie am luat, ai lua, trebuie sa ne gandim in primul rand la asta. Nu vreau sa stric dragostea cerandu-ti sa fii altfel decat vrei sa fii. Nu vreau sa stric dragostea obligandu-ma sa fiu alta decat vreau sa fiu. Nu pot sa-ti cer sa te schimbi. Nu pot sa ma silesc sa ma schimb. Nu te pot obliga sa-ti randuiesti viata in numele iubirii pentru mine, daca tu nu simti ca trebuie sa faci asta. Dar nici nu ma pot obliga sa accept sa fiu iubita de la sapte la noua, daca eu stiu ca acest lucru ma va face nefericita intotdeauna. Nu inteleg de ce eu trebuie sa cer si tu trebuie sa te hotarasti daca-mi dai. Ce ciudat, ce trist, ce amar! Buna dimineata, buna ziua, buna seara! Traim in lumi atat de straine, incat pot sa-ti soptesc, deodata, toate urarile zilei.
— Alice Nastase- Noi suntem zeite
Orgoliul nu e decât o varietate a egoismului.
Cuvant cu o sonoritate deosebită aş spune eu.
Dex-ul zice că este : orgolii, s. n. Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie.
Nu sună prea bine, nu? Având în vedere că eu cred în echilibru, asta fiind ultima teorie după care îmi ghidez viaţa, cuvântul “exagerat” îmi iese în evidenţă. Nimic din ceea ce facem peste limită nu este bun în vieţile noastre.Mulţi dintre noi ajungem să pierdem oameni, locuri, obiecte, din orgoliu ; din cauza faptului că uneori ne este greu să ne exprimăm sentimentele. Primul lucru care îmi vine în minte când mă gândesc la un om orgolios este ranchiuna. Un copil de ăla răzgăiat care mai bine fuge într-un colţ de lume , în loc să îşi recunoască adevărata valoare.
Sunt momente in viata noastra cand inevitabil ne lovim de orgoliu,de obicei de orgoliul altora,pentru ca acela il vedem mai bine,acela ne deranjeaza sau ne raneste.Mai putin insa ne dam seama ca in fiecare din noi este o doza de orgoliu,care uneori se dezvolta ca raspuns la orgoliul altora,sau care ii afecteaza pe ceilalti si ii determina sa ne raspunda cu aceeasi moneda.
Din orgoliu se poate naste ambitia,invidia,gelozia,posesivitatea.
And the rest remains unwritten... 