Month: October 2012
De ce iubesc pisicile?
Am sa incep cu o poveste, despre Profetul Mohamed care iubea foarte mult gratioasele feline. Pisica lui, era considerata fiinta sfanta. Intr-o zi, pe cand pisica dormea pe maneca hainei Profetului iar acesta trebuia sa plece la rugaciune, nevrand sa o deranjeze din somn, si-a taiat cu foarfeca maneca hainei, astfel incat pisicuta sa isi continue linistita somnul. Cand pisica s-a trezit, a inteles gestul Profetului, iar cand acesta s-a intors si s-a apropiat de ea, pisicuta a facut o reverenta, in semn de respect si recunostinta. Mohamend a mangaiat-o, De atunci se spune ca pisicle au insusirea de a cadea mereu pe toate cele patru labute, pentru a nu-si strica trupul mangaiat de Profet. De copil, am crescut inconjurata de pisici si catei. Spre diperarea mamei, aduceam acasa orice pui de catel sau pisica abandonat. Nu exista zi de la Dumnezeu sa nu fiu certata ca stau cu animalele bot in bot. Am crescut, poate ca nu mai stau cu ele bot in bot, dar le iubesc in aceeasi masura. Iubesc si cateii, insa pisicile mi se par animalute foarte interesante, pentru ca:
– torc. De frica sau de multumire, scot sunetul acela ca un mic sforait
– sunt curioase din cale-afara
– au pernute moi si se strecoara fara cel mai mic zgomot
– se spala singure si sunt amuzante cand fac asta
– se joaca si sunt caraghioase cand se infoaie
– se freaca de picioarele tale atunci cand vor ceva
– nu le rezisti cand isi iau moaca de “wasn’t me”
– pentru ca ea este stapana ta si nu invers.
Niciodata nu sti ce o sa se intample maine .
Absolut orice ajunge la noi , pleaca . Pleaca fara sa spuna de ce , cand ajunge nu spune de ce . Ne privim unii pe altii in ochi cu o superficialitate greu de imaginat , ne ramane imortalizat in minte irisul celui din fata noastra , dar nu ne ramane nimic din ceea ce dezvaluie privirea . ” Am vorbit cu X. E bine . Nu l-am mai vazut de o vreme . Sigur te sun”. Superficialitati , intrebari a caror raspuns nu-l asteptam , nu mai e timp sa stam sa intrebam din inima ” Ce mai faci ? ” , intrebam pe fuga , raspunsul rasuna de la 3 m departare si mereu spunem ca ne grabim . Unde ne grabim ? Oare ne grabeste timpul sau il grabim noi pe el ? E timpul vinovat de frustrarile si de ranile noastre interioare aparute odata cu varsta sau suntem noi vinovati ca ajungem la 50 de ani , mai prapaditi si mai stinsi , decat umilii nostri strabunici care pe la 80 inca zambeau ?! O sa ne dam candva seama ca ne-am gandit prea mult , ca ne-am consumat prea mult , ca ne-am plans prea mult sau pur si simplu o sa trecem peste , fara nici un fel de regret ?! Incerc sa invat lucruri in fiecare zi , incerc sa-mi stapanesc emotiile cand vorbesc in public.
O sa imbatranim toti , o sa avem o batranete plina de regrete , plina de imortalizari ale glorioasei tinereti cand faceam de toate , cand pierdeam noptile te miri pe unde , cand pur si simplu ne bucuram aproape de orice lucru . Dar daca ne vom uita bine in interiorul nostru , vom gasi vechiul eu inca acolo , nevindecat dar cu siguranta inabusit si incastrat in perete , o sa ne fie prea rusine cu noi insine ca sa-l mai aratam lumii , vom prefera sa zambim lumii cu riduri adanci pe fata , avand parul carunt si mainile tremurande decat sa plangem , pentru ca multi ne dorim sa plangem dar nu putem . Poate vom imbatrani frumos sau poate vom muri inainte sa imbatranim , niciodata nu sti ce o sa se intample maine .
Cuvinte
Uneori cuvintele nu trebuie sa existe, caci, daca exista strica. Uneori vorbesti fara cuvinte. Uneori cuvintele ranesc pentru ca se revolta. Uneori cuvintele trebuie sa taca, sa faca liniste si sa asculte cum vorbeste tacerea. Uneori cuvintele se rostogolesc in saruturi si nu se mai numesc vorbe, ci taina. Sarutul unei mangaieri. Sa se sarute doua maini, sa se certe doua maini, sa-si povesteasca doua maini. Mangaierea unei taceri. Sa se mangaie doua priviri. Sa se atinga doua priviri. Sa se dezmierde doua priviri. Nu stiu sa vorbesc despre dragoste prin cuvinte.
de ce iubim?
toti se gandesc la motivele pentru care ne iubesc. ” de ce iubim femeile? ” e intrebarea care sta pe buzele tuturor baietilor, si la care noi, fetele, stim raspunsul. ne iubiti pentru ca suntem perfecte. fiecare in felul ei. si noi? noi de ce ii iubim pe ei? de ce ne atasam asa repede de fiintele astea care ne omoara cu o privire, si ne omoara intentionat? poate e de vina zambetul. ahh..zambetul ala! sau parul ciufulit si nepieptanat, in care putem sa ne jucam intr-una fara sa ne plictisim. sau poate ne obisnuim cu glumele lor proaste, glume care desi ei habar n-au, dor uneori foarte tare. sau ne obisnuim cu caldura din bratele lor…bratele alea ale lor… puternice si protectoare, brate care, cu cat lipsesc mai mult din jurul nostru, cu atat mai calde vor fi cand le vom simti. sau poate ii iubim pentru ca nu se poate altfel. nu se poate fara fluturi in stomac, batai de inima, batai de inima, batai de inima, lacrimi, si iar fluturi in stomac, si zambete. lacrimi, maini care tremura de emotie, gol in stomac,lacrimi.. baietii astia. idiotii, nebunii astia, frumosii, zambaretii, smecherii, egoistii, curiosii, nemilosii astia.. ii iubim.
Diformitate.
Se spune că trebuie să mergem cu capul sus și spatele drept pe stradă. Dar dacă stai să te uiți atent la toți, fiecare merge cu spatele încovrigat de problemele astea zilnice care parcă ne mănâncă din energie, sursă inepuizabilă de energie ce am devenit; nimeni nu ține capul sus, numai astfaltul știe câte priviri a îndurat, adunând povești care mai de care. Și eu merg așa, și mă îmbrac ca ei, sunt tot cu capul în pământ și spatele diform. Dar spune-mi tu mie, acum, cum să mă deosebesc de ei? Ei nu știu că am capul în pământ pentru că știu că și tu mergi la fel și fără să vrem, împărțim priviri.
I love
I love unmade beds. I love when people are drunk and crying and cannot be anything but honest in that moment. I love the look in people’s eyes when they realize they’re in love. I love the way people look when they first wake up and they’ve forgotten their surroundings. I love the gasp people take when their favorite character dies. I love when people close their eyes and drift to somewhere in the clouds. I fall in love with people and their honest moments all the time. I fall in love with their breakdowns and their smeared makeup and their daydreams. Honesty is just too beautiful to ever put into words…
Unii si altii…
Unii iarta pentru ca inca iubesc, si ar durea prea tare sa plece, altii nu iarta, pentru ca inca iubesc, si ar durea prea tare sa ramana.Unii pretind ca totul e bine -nu, defapt toti pretindem ca totul e bine.unii mint ca sa nu faca rau, unii spun adevarul ca sa nu faca rau oricum mai tarziu.Unii cred ca s-a terminat , altii stiu asta.Unii se topesc de dor, altii nu indraznesc sa o faca.unii cauta pe cineva sa asculte cum “nu mai pot!”, altii tac si zambesc, crezand ca pana nu o spui cu voce tare, nu o simti.Unii mai asteapta inca un semn, altii si-au inchis demult telefoanele, oricum cine ar trebui sa sune, nu suna, si cine suna, chiar nu conteaza acum.
fara titlu
Da, sunt chestii în viaţa noastră pe care le-am făcut şi cu care ne este ruşine. Am încercat să trecem peste ele şi am realizat că e fooooooarte foooarte greu. Aşa, când încercand să le uiţi îţi revin de 100 de ori mai puternice. Regrete. Fuck! Dacă stau să mă gândesc sunt foarte puţini oameni care ştiu cu adevărat cum eşti. Pentru că da.. sunt lucruri de care ne e teamă, chestii care au provocat nopţi nedormite şi întrebări pentru cei din jur (bă, eşti bolnav?) Ajunge să revezi o anumită persoană care are de-a face cu situaţia de care nu poţi trece şi gata. Cazi pe gânduri. Ce naiba a fost în capul meu? De ce nu am reacţionat altfel? De ce am crezut? De ce a minţit? şi întrebările pot continua.. Recunosc. Mi-e foarte ruşine de unele chestii şi încerc să trec peste ele. Sunt convinsă că nu îmi vor rămâne în minte ca nişte amintiri frumoase, dar sunt nişte fapte din care am învăţat o grămadă. Ora târzie şi linisteai mă fac să simt o fericire ciudată, amestecată cu ruşine faţă de propria mea persoană. Urăsc sentimentul ăsta!
And the rest remains unwritten... 