Noaptea asta visez frumos.

Seara de august…E asa de liniste…Parca prea liniste…Ganduri legate de trecut, idei despre prezent si imagini despre viitor imi trec prin minte…Incerc sa las trecutul acolo unde ii e locul.Cat despre viitor, as vrea sa uit ca exista viitor.Mereu pun raul in fata si ma gandesc la fel si fel de planuri in caz ca ceva nu merge conform planurilor.Nu stiu cat de bine fac cu chestia asta.De cele mai multe ori nu e asa de rau precum imi inchipui…As vrea sa traiesc doar in prezent si sa uit de ziua de maine, sa nu mai conteze ce va fi. Ma gandesc ca gandesc totul prea rational…Nu pot lasa ceva cernut doar prin suflet.Ratiunea intervine tot timpul si imi aminteste ca viata nu e tot timpul roz.De fapt nici nu ii inteleg pe cei care vad doar partea plina a paharului…Mi se par mai degraba naivi decat optimisti.Obstacolele si poverile sunt inevitabile, dar te intaresc si te aduc cu picioarele pe pamant cum niciun profesor sau oricine altcineva nu va reusi vreodata. Nu ai cum sa intelegi o anumita situatie pana nu ai trecut prin ea.Mi se pare fatarnic sa ii spui cuiva ca il intelegi cand tu, din globul tau de cristal, nu ai simtit nici macar o secunda ceea ce a simtit persoana respectiva.Cum poti intelege ceva ce ai vazut doar obiectiv, nu ai simtit pe propria piele?Poate din compasiune zici asta…Dar gandeste-te ca cel caruia i-o spui nu va crede nici macar un moment ca tu il intelegi sau stii prin ce trece.

Am nevoie de rabdare…de liniste…de cineva sa ma sustina atunci cand zbor pe cerul viselor…In miez de noapte, inconjurata de ritmul calm si cald al unei melodii, dau frau liber sufletului meu. O sa ma cuibaresc in pat si o sa il las sa zburde, sa vada viata in roz, sa fie fericit.Am dat la o parte valul melancoliei si mi-am pus ochelari cu lentile roz.Noaptea asta visez frumos.