Month: January 2012
“Un amor care se sfârşeşte cu amiciţie, nu a fost amor”-Mihai Eminescu
Nu e ok, nu e deloc ok să se ajungă la prietenie după relaţie. Cei doi nu vor fi NICIODATĂ doar prieteni, unul din ei va suferi sperând, iar celalat fie are alte interese, fie e naiv şi crede că are să ţină joaca de-a prietenii! Eu nu am rămas prietenă cu niciunul din foştii mei. Cu absolut niciunul. Nu am rămas nici măcar amici, nu am păstrat nici măcar cunoştinţe comune. Când s-a încheiat, apăi am închis uşa în urmă şi am plecat! Acum dacă ne mai întâlnim accidental pe stradă, ne spunem genericul ‘bună’ şi trecem mai departe. O să ziceţi că da, dar odată petreceaţi timp împreună şi ştiaţi atât de multe unul despre celalat…Da, e adevărat, dar asta a fost atunci, şi odată ce interesul romantic a scăzut, de vreo prietenie/amiciţie nici nu se punea problema, ce rost mai avea să ne mai pierdem timpul?
Iar dacă din prieteni buni se ajunge la iubiţi, foarte frumos, dar dacă relaţia se sfârşeşte nu vă aşteptaţi să fie ca-n filme şi cei doi să rămână buni prieteni in continuare. În traducere el căţeluşul ei, în timp ce ea se întâlneşte cu altu şi plânge pe umărul vechiului prieten.
De ce urasc eu aroganta…
Stau uneori si ma intreb ce poate rezolva un om prin a fi arogant. Ce rezolva el prin a fi egocentrist. Oare isi creeaza un statut mai important in randul relatiilor interumane? Hai sa va spun cum cred eu ca sta toata treaba asta: Ok, sa zicem sa esti un egocentrist imputit care tine foarte mult la ideile sale si nu vrea sa asculte de altcineva. Atata timp cat nu interactionezi si cu alte idei plasate de cei din jurul tau nu vei face altceva decat… sa aduni fraieri, adepti care vad in tine pe unu mai putin prost ca ei. Daca vrei sa perseverezi spre ceva inaltator trebuie sa aduni in jurul tau oameni destepti si nu fraieri care sa iti pupe picioarele. E atat de simplu sa promiti celor din jur ca le poti face minuni, cum la fel de usor e sa te duci la fund intr-o clipita, cu gasca ta de ratati cu tot. Ce rezolvi daca ignori oameni, daca ii tratezi ca pe niste nimicuri, daca nu vrei sa le asculti ideile? Unii cred ca aduna putere prin asa ceva. Nu strang altceva decat o ura incredibila. Adica.. nu vad nici un sens in a fi un astfel de om imputit, pentru ca risti sa primesti ca feed-back – o ignoranta cumplita. Si acum sa vorbim putin despre superficialitate, chestia pe care o urasc cel mai mult la oameni. Fiind superficial esti un delasator care nu are incredere in fortele proprii, care se rezuma la complacerea in lenea sa cumplita. Multora le place sa joace acel rol de mediocru COOL… genul de om care sta degeaba si e axat strict pe imaginea lui de rebel cool (macar de-ar fi asa ceva) ,care se drogheaza si sta degeaba. E preocupat de partea materiala, de vestimentatie, de faptul ca trebuie sa fie cat mai smecher si sa traiasca cu falsa impresie ca face parte din “noua generatie”.
Cum sa traim cu regretele noastre
Am vazut un video..si m-am gandit la regrete,regretele pe care orice persoana le are…
http://www.220.ro/familie/50-De-Oameni-O-Singura-Intrebare/Wtecwj2Kt6/
“Daca as fi procedat altfel atunci…”, “Daca as fi spus chestia asta atunci…”, “Daca as fi facut acest lucru la momentul potrivit…” , daca, daca, daca… un refren care ne suna cunoscut si cu care ne-am consumat energia ani de-a randul. Si pentru ca vrem sa evitam acest sentiment cumplit al lucrurilor care puteau fi facute altfel, cu alte cuvinte, al regretelor, ne-am propus, intr-un mod tacit, sa evitam orice situatie care ar putea sa ne ofere mai tarziu ocazia de a regreta. Foarte prudent, pana aici. Insa din cand in cand poate ar trebui sa ne oprim si sa ne intrebam, unde este viata adevarata in aceasta ecuatie? Nu cumva, din dorinta de a fi perfecti, trimitem viata, cu tot ce inseamna ea, elegant, la plimbare?
Ce este regretul? Este emotia pe care experimentam cand credem ca situatia prezenta putea fi mai buna sau mai fericita daca faceam ceva diferit in trecut. Deci cu alte cuvinte, regretul cere 2 lucruri. Cere, in primul rand, o actiune-trebuia sa fi facut o decizie in primul rand. Si, in al doilea rand, cere imaginatie. Trebuie sa fim capabili sa ne imaginam ca ne intoarcem in trecut si luam o alta decizie si dupa aceea trebuie sa fim capabili sa derulam aceasta arhiva imaginara si sa ne imaginam cum ar decurge lucrurile in prezent.
Si, de fapt, cu cat avem mai mult din aceste lucruri, mai multe actiuni si mai multa imaginatie, cu respect fata de un anume regret, cu atat mai acut va fi regretul.
Daca avem teluri, vise, vrem sa dam ce avem mai bun si daca iubim oamenii si nu vrem sa-i ranim sau sa-i pierdem, trebuie sa simtim durerea cand lucrurile merg rau. Scopul nu este sa traim fara regrete. Scopul este sa nu ne uram pentru ca le avem!
O moarte suspectă…
Şi dacă tot am avut de studiat despre Eminescu…am să scriu si aici despre moartea lui misterioasă..mie sinceră să fiu mi se pare foarte interesantă povestea…
Duşman al Triplei Alianţe
În luna septembrie a anului 1883 s-a semnat Tratatul cu Tripla Alianţă. În acesta se prevedea interzicerea manifestărilor în favoarea secesiunii Ardealului. Moment în care Mihail Eminescu a fost internat rapid, fără să se respecte protocoalele medicale. Titu Maiorescu a dispărut subtil din ţară. Veronicăi Micle i-a fost interzisă vizitarea “pacientului”. Defăimarea marelui poet naţional începea atunci. Se răspândea zvonul nebuniei lui, a bolii venerice de care suferea. Duşmanii săi au accentuat promovarea laturii creative, romantice şi visătoare a personalităţii acestuia, asa cum reieşea din opera sa poetică.Nimeni nu lămurea însă opinia publică asupra “bolii” lui, despre care se afirma numai că este o “boala gravă”. În luna iulie, Titu Maiorescu iniţia o listă de subscripţie pentru a strânge banii necesari internării lui Eminescu la Viena, lista pe care a publicat-o în facsimil. În numărul din luna august al revistei “Literatorul”, Alexandru Macedonski publica o epigramă prin care va arunca în aer liniştea aşternută asupra bolii lui Eminescu: “Un X… pretins poet acum,/ S-a dus pe cel mai jalnic drum…/ L-aş plânge dacă-n balamuc,/ Destinul său n-ar fi mai bun,/ Căci până ieri a fost năuc,/ Şi azi nu e decât nebun”.
În spital i s-a pus diagnosticul nemotivat de sifilis. Nu manifesta simptomele acestei boli. Dar medicii i-au administrat un tratament şoc cu mercur. La acea vreme, boala era incurabilă. Nu se cunoaşteau alte forme de alienare a suferinţei.
Dr. N. Tomescu, unul dintre medicii care s-a ocupat de Eminescu nota: “Oricum ar fi, sfârşitul total nu părea iminent, dormea şi puterile se susţineau cu destulă vigoare. Un accident însă de mică importanţă a agravat starea pacientului şi a accelerat moartea”. (În ospiciu, Eminescu a fost lovit în cap cu o piatră de către un pacient nebun, care se afla în curte). Acelaşi medic nota după autopsie: “Eminescu n-a fost sifilitic…Adevărata cauză a maladiei lui Eminescu pare a fi surmenajul cerebral, oboseala precoce şi intensă a facultăţilor sale intelectuale”.
Abia la reanalizarea recentă a autopsiei de către doctoral Vladimir Beliş, specialist în medicină legală, şi a doctorului Ovidu Vuia, neuropsihiatru, s-a dovedit că bolile lui Eminescu erau inventate, o modalitate de a ascunde dorinţa de suprimare a acestuia. Concluziile celor doi specialişi a fost fermă: “Eminescu nu a suferit de lues şi nu a avut demenţă paralitică”. Creierul său, în greutate de 1490 de grame, “uitat” ulterior la soare avea să fie dovada falsităţii diagnosticului de sifilis, intrucât această boală consumă materia cerebrală.
În acea tristă zi de 15 iunie 1889, Titu Maiorescu avea să îşi noteze in jurnal: “Au venit astăzi Stemill şi Vitzu să mă abunţe că a murit Eminescu la institutul lui Şuţu, de o embolie”.
Biografii săi au trecut sub tăcere faptul că în haina sa, după moarte, s-au găsit două poezii, şi anume: “Viaţa” şi “Stelele în cer”, ceea ce demonstrează că se ascundea ceva… un om diagnosticat cu “demenţă paralitică” nu ar fi putut crea niciodată astfel de poezii…
Moartea poetului este încă sub semn de întrebare, dar cea mai plauzibilă variantă ar fi aceea că Eminescu a fost asasinat politic deoarece, fiind jurnalist scria despre dorinţa lui de a unii ţara-mamă cu Ardealul, încurcand iţele celor care doreau o alianţă militară cu Germania şi Austro-Ungaria. Ca multi alţi jurnalişti, Eminescu a intrat in vizorul politiei politice şi a devenit o problemă şi o afacere de stat
. Conspiratia asasinarii fizice si morale a lui Eminescu rabufneste tot la data de 28 iunie 1883, cand au loc o serie de evenimente ciudate, menite sa fabrice nebunia eminesciana. In canoanele vremii, a fi declarat nebun insemna indepartarea definitiva din viata publica si, automat, ducea la destituirea celui atins de boala. Se lanseaza zvonul nebuniei inexplicabile, se inventeaza povestea unei boli venerice, se insista pe activitatea sa poetica si mai putin pe cea de jurnalist.
Urmează o serie de internări în diferite sanatorii din ţară şi străinatate. Este otrăvit lent cu mercur, sub pretextul tratării aşa-zisei boli venerice de care suferea – sifilis – , este bătut in cap cu frânghia udă, i se fac băi reci în plină iarnă, dar poetul se încăpăţânează să nu moară. Un an mai târziu, Ioan Slavici scria că „repausul medicamentos susţinut cu îndârjire de Mihail Eminescu, pe timpul fugii din Bucuresti la Viena şi apoi la Florenta, l-a adus in tara sanatos“. Eminescu însuşi, dornic să reintre în presă, citea ştiri despre boala lui. Se revolta spărgând vitrinele librăriilor sau luându-şi propriile volume de versuri de pe rafturi pentru a le arunca in noroi, călcându-le in picioare. Un astfel de episod a avut loc pe 8 noiembrie 1886, urmat fiind de internarea sa, ca alineat psihic, la Manastirea Neamţ. I s-a mai adus acuzatia că se lua de femei pe străzile Iaşiului, că le atingea din mers sau ca le apuca de turnura rochiei. Nu putem afla niciodata dacă aceste lucruri au fost adevarate. Ajuns la Neamţ, Eminescu işi găseşte liniştea continuând să scrie în ciuda tuturor.Merge la Bucureşti şi este din nou jurnalist însă cu un pseudonim.Scrie articole care zguduie guvernul dar la scurt timp se află ca el scria aceste lucruri şi este internat din nou Trei zile mai tarziu, Mihai Eminescu isi gaseste sfarsitul, subit si foarte suspect. In acel moment, de faţă s-a gasit doctorul Vines, care, in 1926, povestea că Eminescu s-a aşezat pe pat, iar „peste cateva minute cade intr-o sincopa şi moare imediat“. Dupa cum se ştie, varianta oficială a morţii poetului este demenţa paralitică.
Mihai Eminescu, cea mai strălucitoare personalitate a culturii româneşti, un om înzestrat de Dumnezeu cu un har aparte, o sensibilitate deosebită, un erudit, deopotrivă un poet atins de aripa geniului dar şi un patriot ardent va rămăne pentru totdeauna o personalitate marcantă.
Modestia este o virtute, si unora le lipseste cu desavarsire!
Modestia dupa regulile nescrise ale societatii e o calitate foarte mare.Si dupa parerea mea, e o calitate.De ce e calitate si nu defect? Sa luam un exemplu poate nu relevant dar asta e ideea mea in momentul de fata.Este o musca pe care o vrei sa prinzi.O musca (o persoana) se prinde cu mult mai usor cu un pic de miere decat cu o cana de otet.A se intelege caci daca te porti frumos cu oamenii e mai mare probabilitatea sa te apropii de ei decit cu orgoliu, cu trufie, cu comportamente care sa-ti scoata egoul in fata in mod exagerat.Mie , personal , modestia mi-a placut intotdeauna foarte mult si mi-a placut sa ma si comport la fel. Asta pentru ca daca ai o calitate, se descopera mai inainte sau mai tarziu.Numai in lumea exagerat de dura in care traim valorile morale adevarate nu sunt recunoscute .
De fapt,oamenii modesti sunt o specie pe cale de disparitie. Majoritatea incearca doar sa para modesti,crezand ca cei in jur ii vor lua in ochi buni. Iar cei care chiar sunt modesti,merita tot respectul.
E mult mai impresionant cand altii discuta despre calitatile tale fara ajutorul tau. ( Miss Manners )
If you want to be happy, just be!
Daca vrei sa fii fericit, trebuie sa faci in fiecare zi cate ceva pentru tine, ceva care sa-ti faca placere, chiar si pentru cateva minute. Incearca, rand pe rand, micile bucurii inofensive ale vietii.
Trebuie sa afli ce te face cu adevarat fericit, iar daca nu esti sigur, incearca sa descoperi facand timp de cateva saptamani altceva. Apoi gandesteste-te in ce momente te-ai simtit cel mai bine.
Asigura-te ca in fiecare zi citesti. Indiferent ca citesti o revista, o carte sau un ghid turistic, cititul te va face sa te simti foarte bine. Nu te scuza spunand ca nu ai timp. Poti citi in mijlocul de transport in comun, cand te duci la munca sau cand te intorci, poti citi seara inainte de culcare sau dimineata in timp ce bei cafeaua. In plus, te poti trezi cu cateva minute mai devreme si sa citesti putin si, astfel, sa incepi ziua intr-un mod excelent.
Vorbeste cat mai mult cu cei din jur. Vorbitul este ca si cititul, te ajuta sa te simti mai bine si te conecteaza cu prietenii, de data aceasta, nu cu personajele. Atunci cand discuti cu cineva, te descarci, poti primi sfaturi bune si cuvinte care sa iti mearga direct la inima.
Plimba-te. Cel mai bine ar fi sa canti in timp ce faci asta, insa risti ca ceilalti sa te priveasca ca pe un ciudat. Asta poti face atunci cand esti insotit de copii, atunci nimeni nu te va mai critica. Chiar si atunci cand ploua, mai ales vara, te poti plimba. Acela este un moment perfect pentru a te gandi doar la problemele tale, fara ca atentia sa iti fie atrasa de altceva.
Tine un jurnal sau pur si simplu incearca sa notezigandurile bune. Atunci cand porti o discutie placuta cu cineva, ar fi o idee buna sa notezi acest lucru. Peste un timp, cand vei reciti aceste randuri, vei zambi cu siguranta.
Zambeste tuturor si tie. Uita-te in oglinda si zambeste. Zambeste omului care se ocupa de curatenie, zambeste soferului care te lasa sa treci la trecerea de pietoni, zambeste vanzatoarei de la magazin, zambeste portarului de la munca, zambeste tuturor si te vei simti mai bine. :)Am incercat si eu..si chiar functioneaza:)
Timpul…
Timpul….trece asa repede ca uneori nu ne dam seama de cate lucruri se intampla in jurul nostru.Acum am realizat o chestie..a trecut un an pe langa mine fara sa imi dau seama…am cunoscut oameni noi,am invatat chestii noi dar parca prea repede a trecut totul..vreau sa fiu din nou copil,cand nu aveam nici o grija despre ce o sa fie mai incolo,cand nu aveam ganduri si altele,traiam clipa!Si ce am invatat pana la urma?ca trebuie sa pretuiesc fiecare moment!pentru ca timpul nu il poti intoarce nicicum desi uneori am vrea asta,dar poate asa e mai bine,ca fiecare lucru se intampla cu un motiv si fiecare persoana intra sau iese din viata ta cu un scop..ca poate asa e mai bine.Si totusi..ce a ramas in trecut,acolo trebuie sa ramana..trebuie sa traim prezentul..nu cu gandul la trecut..poate doar cu ganduul la un viitor mai bun 🙂
Astea fiind spuse,TRAIESTE CLIPA!
Fiecare…
Fiecare persoana care trece prin viata ta la un moment sau altul lasa o urma,si cand ma refer la urma ma refer strict la faptul ca iti lasa o bucatica din temperamentul ei/lui tie,sentimentele fiind excluse clar din discutie,ma refer doar la obiceiuri si caracter.Deci de la fiecare persoana pe care am cunoscut-o am invatat cate ceva.Si nu ma refer doar la lucruri bune,ca doar am invatat si chestii nu chiar bune .Si desi poate nu mai am tangente cu acele persoane,de fiecare data cand ascult o melodie,care stiu ca o stiu de la o persoana de genu’,imi amintesc cu drag,ca doar mi-a lasat o amprenta in viata,in stil,in tot,si desi e o simpla melodie,imi amintesc cu drag de persoana respectiva,cu bune,si cu rele…si cand zic toate aceste chestii nu ma refer la o persoana anume,ma refer la toate!
Have a great day! 🙂
And here we go…
A mai trecut un an, cu bune si cu rele a fost un an destul de ok,speram la un an mai bun din toate punctele de vedere:)
An nou fericit!
And the rest remains unwritten... 